pe care stau, clădit din aceiaşi atomi care compun pădurea
şi privesc, până când privirea
încrâncenată reuşeşte
să taie încă o fereastră în perete,
două, pentru aviditatea nepotolită a
ochilor
să pătrundă lumina, chiar confuză
ca aurul neseparat încă de fi
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!