Litanii de zi

În dimineţile pline de cântec,
păsările-şi caută
cuiburi de ceară.
.
Nu mai găsesc
unghere în trup,
să pun cuvintele
care-mi luminează drumul.

Port în gură veninul,
viclean ca un şarpe de nisip
pe care amărui, vinul
îl alungă-n deşert.

Atunnci, singur mă chem
la tainica masă de scris
unde îngerii păzesc.

Nu ştiu cum să-i rog
când vin păsări pe umeri,
să-mi plângă bucuria.

Tăcerea mă umple de aripi,
mierea pierdută şi nectarul
se varsă din mine
prin lacrimi.

Neatinse de vulg,
cuvintele devin vorbitoare
şi rostesc litanii
de zi
întru Domnul,

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->