logodnă mistică
iubito, a trecut timpul,
noi am coborât Olimpul,
am lăsat maneju-n urmă
și-am luat drumul după turmă,
ai fost cea din urmă floare
cu priviri incendiare,
am fost ca Daphis și Chloe,
printre cactuși și aloe,
balerini cu nasu-n vânt,
fără vorbă și cuvânt
și sub cernita beteală
dragostele ne înșeală,
doi copii ca niște îngeri:
sângerăm după înfrângeri
și ne jucăm de-a pitita,
uitând că ne-a fost ispita.
pe poteci ce le-am trecut
a fost numai timp pierdut,
frunze bătute de vânturi
pe care toamna le scuturi.
dorm destinele pe veac
hai să le venim de hac,
destinele au stat la pândă
și ne-au venit ca o osândă,
luceferi ard de veghe sus,
și ne-au învins și ne-au răpus,
de caut înțeles târziu
azi nu mai vreau și nu mai știu,
de caut iară umbra ta,
ochiul n-o poate vedea
căci s-a ascuns într-o cicoare,
sub chipul tău, dragă, de floare.
timpul răzvrătit și blând
stă departe-adulmecând,
ore dulci și ore-amare,
dormind printre minutare.
se-ntrebă ochii fanteziști
de mai exiști sau nu exiști
și inima bate-ndrăcit
că te-a dorit, că te-a iubit…
viața asta ni se clatină
în târziu de datină
și noaptea când încerc să dorm
aiuresc prin vis și somn.
amurgul cade peste noi
împovărat de toamne și de ploi,
iar eu în ceasul cel de slavă
ți-aduc inelele pe tavă
ca-ntr- o logodnă mistică
spus de-o poveste cristică.
luni, 9 iulie 2012
-->
Comentarii
.....................................
dorm destinele pe veac
hai să le venim de hac,
destinele au stat la pândă
și ne-au venit ca o osândă,
....................................