ascult cum trece timpul
acum când ochii mei
acelaşi întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
a dispărut pământul
nici cer nu e
de care luna să se-agaţe
nici candelabre-n care stelele să ardă
doar vântu-aruncă ploaia
şi stropii se preling pe geam
desprinse de pe ramuri
frunzele foşnesc în şoapte
iar eu atârn ca un pendul
lovindu-mă de noapte ...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 14
-->
Comentarii
multumesc doamna Iordache pentru citire si semnul lasat!
Nu vad niciun strop de lumina, de bucurie, de speranta. Cu toate acestea, versurile au o traiectorie lina, curgatoare.
multumesc !
În „întunericul impus” nu ne rămâne decât dorința de-a ne lovi de... noapte?!
P.S. Semn de lectură.