Dacă inimii
i-ar fi crescut flori
Ce primăvară!
Ar fi umblat desculţe necuvintele...
Timpul nu ar mai fi schiopătat
dacă ,,i-ai fi sărutat talpa",
secundele ar striga şi azi:
- ,,Ce bine că eşti!"
- Ce mirare că alerg
prin amurgul tău!
Clepsidra mi-ai răsturna-o
să trec mereu către început
Gândul să-mi fie verde
în miez de lume
şi tu să nu-l striveşti de teamă
să nu se facă noapte
Fericirea-i perlă ascunsă,
stropită de amarăciunea
unui val
Mai lasă-mi dreptul la vis -
Paradis în care mai cresc tăceri
până la nori sau până în ochii îngerilor,
Mută-i hotarele către mâine,
pe marginea unui râs neinventat
să glumim cu stelele,
să ne răspundă luna,
iar lacrima să-mi spună:
Îmi eşti ochiul din care curg
sunt a ta zbatere de dor…
Sub pleoape ni se odihnesc
Necuvintele.
In Memoriam Nichita Stănescu, la 34 de ani de la dispariția sa.
-->
Comentarii
„Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului.” - aforism celebru de Nichita Stănescu