Atâtea stări de spirit, atâtea idei, opinii,legi şi obiceiuri câte sunt în lumea asta,ne învaţă, ba chiar ne obligă, să le judecăm sănătos pe ale noastre,altfel rămănem cantonaţi în nişte şabloane pe care cu greu le mai putem rupe.Puţini dintre noi avem judecata dar şi puterea să ne recunoaştem împerfecţiunile sau slăbiciunile fireşti.Ne trebuie un oarecare exerciţiu de voinţă cât şi de orgoliu şi asta nu este o ucenicie uşoară.
După o şcoală a căutărilor vom pătrunde în lumea gândurilor bune,avem puterea toleranţei dar şi criteriul selecţiei.
-->
Comentarii
daca e vorba de vointa, da, pentru foarte multe lucruri am o vointa extraordinara! iar invatatul zilnic, pe orice cale, mi-a devenit o regula de viata... acest lucru ma face sa vad viata mult mai interesanta, sa descopar ceva nou in fiecare zi, peste tot in jurul meu. din orice se poate invata, asa cum spui si tu, Valeria, lasand la o parte orgoliul-cel-rau-sfatuitor, apeland la judecata. iar atunci cand nu invatam ceva, am observat ca viata ne aduce de mai multe ori prin aceeasi experienta, poate poate vom invata si vom putea trece mai departe, la un alt nivel. eu sunt vesnicul ucenic (ei, nu cel vrajitor al lui Goethe
) dar tot ucenic ma numesc!
este si o poezie romaneasca in acest sens: Invaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei / Şi du-te la furnică sa vezi povara ei / Învaţă de la greier, când singur esti să cânţi, / Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Interesantă postare...Corect grăit
Cu prietenie Lenuş