Dispreţul golului dintre stâlpii de boltă
învăluie ademenitor retina ochilor,
trecere riscantă peste hăul durerii.
Fruntea săpată de văi adâncesc meditaţia,
greierii cântând în urechi opresc ploaia
cu sângerarea clipelor de nesiguranţă.
De glezne ţi-am legat vântul de apus
cu o falsă împlinire de sunete grave
care-mi domină cântecele.
La răspântie de vânt mâinile
au palmele brăzdate de linii în exterior
fără să le înţeleg spusele.
Ştiu să-mi ocrotesc privirile de suferinţa
din fiecare lacrimă uscată pe obraz,
lumina din târziul ceasului
aduce în trup semnul răscumpărării,
în crucea voinicului
cu de la Domnul putere.
-->
Comentarii