LUMINA SOLEMNĂ
Străbătând mereu labirintul
necunoașterii, din noi,
căutând menirea, esența,
lumina care aprinde eternul,
uneori, rătăcim, ne pierdem
pe ritmul dorințelor.
Alteori, pe cadența trupului,
într-un real indiferent,
ne dezmierdăm prin
imposibile povești de iubire,
o prelungire nefirească a unor
vremelnice speranțe fără hărți.
Precum gândurile împenate,
în fiecare zi zburăm cu timpul,
plutim ca frunzele-ntomnate,
ne dezgolim ca și copacii,
ne risipim prin dimensiuni astrale,
până la contopire cu lumina solemnă.
27 Septembrie 2019 - MIT
Comentarii
FELICITĂRI!
Din motive de Corona
De 8 martie, dragii mei,
Un sărut trimit cu drona
Și bârfe despre femei...
http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/femeile
Superbe versuri!
Cu admirație și drag!