mă uit în oglindă și nu am chip
îmi lipsesc esențial și gura și ochiii și nasul
iubita mea când a plecat a luat cu ea
și părul și urechile și buza
sunt doar amintirea pe o poză
ce mâine a dispărut mâncată de cariu
mă uit în oglindă și nu am mâini
iubita mea m-a scris cândva
și m-a imaginat scriind acele versuri
acum m-a uitat
și am dispărut în eter cu tot cu iubirea
în oglindă nu se vede nimic

Comentarii
Frumos.
Interesant!
...iubirea ca iubirea, iubita ca iubita.... înțelesei cevașilea, numa titlu nu-mi iese la socoteală: ”mă iut în oglindă”... :) Oari de-aia fuji iubita??? :)))
Rapace Iubita asta a ta! Ceva tot trebuie să fi rămas...
că văz că mai foncționești măcar wireles
și ne-ai trimis din eter această poezie de suflet

Mda...Triste versuri dar din suflet...