surd
lipsit de fire
bezmeticit de leacul scheletelor albe
cenușă de trunchi rănit
în sunete nomade
te urăsc cioată plouată de griji
scânteie cazută pe cruci de zăpadă
pumn stelar
iată
ispășesc propriile-mi gânduri
prinse în rană de mucegai
crescut de amorțiri cărunte
nu vreau descrețire
nici primăveri la tâmple
vreau doar să mă supun
dreptăților cerșite
nu știu rătăcire
de mine-i pătrunsă
magia Cavalerilor Gri
și săbii de foc se sfărâmă
în bule de strajă marină
îmi ceri depărtare
dar sunt în demult
în zid transparent suflarea mă ține
legare de malul pustiei fierbinți
marmură vie cu sunet morbid
Adam condamnat la materie oarbă
în vid desfătare
mă ții ca pe- o rază
pe strat neformat
atingerea sacră
să lacrime umbra de ger neînvins
te cert și te iert
tu fire lipsita de vesnica sare
în zale de drum
esti lanțul ce leagă
abisul de sine
urmă pe vine
prelungă visare din neantul rotund
sunt orb și sunt surd
e timpul de cine
mă lepăd de frâul ce-mi poartă rușine
mă lepăd de mine
-->
Comentarii
îmi ceri depărtare
dar sunt în demult
Să nu te lepazi niciodată de tine , eşti atât de specială iar mie-mi e atât de dor de poezia ta în vers clasic...
multumesc Lenus! cu pretuite
Am lecturat cu plăcere aceste versuri minunate...Felicitări!