MÂNTUIRE

MÂNTUIRE

A ostenit toamna de-atâta, desfrunzire
şi-a făcut valizele să evadeze din ţară,
iar trenul e deja, garat pe linia-plecare
doar, doamna-toamnă trebuie s-apară. 

Este nerăbdătoare să-şi ia la revedere,
să urce în trenul ce-o va purta departe
şi chiar a promis la viitoarea întoarcere,
că din frunze, va ţese un covor, aparte.

Un model rogvaiv, tivit cu ciucuri ruginii,
alege-n iţe toamna, din frunzele căzute, 
chiar dacă unele-s triste şi au nostalgii,
va şti s-alinte, doamna, pe cele abătute.

Pan' la anul viitor va coborî din calendar,
să caute dorurile pierdute-n desfrunzire
şi din nou, va deveni anotimpu-legendar,
când frunzele vor îngălbeji, ca mântuire.

27 Septembrie 2016 - MIT

1979346549?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->