Marea e la locul ei
valul, sarea, depărtarea
tac
şi aşteaptă
ce, pe cine?
reversul plecării
nu e întotdeauna întoarcerea
viaţa
e un drum cu sens unic
valul
cutreieră deja printr-un alt sânge,
poate albastru, sânge de poet
însetat şi flămând
de planete,
de pietre,
de gol şi de plin,
de zborul cometei,
de aversul monedei
rămâne un vers
întrerupt la jumătate,
un cuvânt care se cerea rostit,
nişte iubiri pe nume Morgana,
o sonerie amorţită de inactivitate,
clanţe ruginite,
un câmp devastat de bătălie
şi-a luat cu el însă, toate rănile,
toate tranşeele,
toate căderile prea omeneşti,
solul fertil din care
a crescut poezia,
talantul curat
înmulţit cu zece, o sută, o mie,
nepreţuitul dar
întors Dăruitorului.
-->
Comentarii
Multumesc, Dumnezeu sa-l odihneasca!
Frumos poem în memoria lui Ştefan Afrimescu