Mărgăritar
Nu azvârliţi mărgăritarul!
făr'-de-grija
se va întoarce împotrivă:
cu meridianele ucise,
cu stâncile pe care floarea de colţ nu mai vrea să crească, rămase
pietre în pat de apă fără apă,
cu luna ca o tipsie, refuzându-ne
secera subţire,
cu firimitura respinsă,
cu devorarea
şi auto-devorarea,
cu tăcerea devenită
din ametist, cangrenă.
Şi murim…
murim de vii,
murim de morţi,
murim de neputinţa de-a uita,
murim de prea multă uitare,
murim de seva otrăvită
-creştere întoarsă-
a rănii pe care-o facem surâzând…
deghizare
în înger de lumină.
-->
Comentarii
Multumesc Veronica Carjeu!
Frumos!
Le-ati gasit! Sunteti fantastic, dl. Muntean! Multumesc!
Multumesc Aurora!
Vibrant, frumos şi adânc.
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
Frumos poem!