Mă cheamă Anii

În seara când s-au întâlnit

Ea se-ndrepta cu paşi grăbiţi

         Spre locuinţă.

El îi oferă braţul său

Dar ea-i răspunde Domnule

        N-am trebuinţă

 

N-ascult de oamenii frumoşi

Bărbaţii toţi sunt mincinoşi

          C-o vorbă dulce.

Ei te-alintă, te seduc uşor

Ca mamele copiii lor

        Când vor să-i culce.

 

El o priveste drăgăstos

Răspunde ea privind în jos

        Mă cheamă Anii

Cu dumneata n-aş vrea să merg

Acasă fraţii, mama

        M-aştept sărmanii.

 

El o priveşte amoros

E luna, Mai, şi ce frumos

         Noapte cu lună.

Ascunşi pe bancă

Ei şi-au dat atuncia

          Primul sărut de voie bună.

 

El este pictor

Un tânăr doar începător

            Având curajul

Mulţi ani de zile la un loc

Au dus flămânzi şi fără foc

           Concubinajul.

 

Apoi comenzi vin neîncetat

Şi lauri mulţi l-au consacrat

                E-o bogăţie,

De atunci el se văzu peţiit

De mulţi bogaţi care-i promit

                    Să-i dea soţie.

 

Pe fica lor ce-a studiat

La Notre-Dame şi-a voiajat

                 Prin lumea largă           

Menajul lor aşa plăcut

Din vina lui a început

       Cam prost să meargă.

 

Atunci îi spuse: « Draga mea,

De acuma bani eu pot avea

                Câţi o să-mi placă,

Eu să m-ănsor aş vrea

Pe când... tu, stai în calea mea

            Mai bine pleacă.

 

Vezi plicul ăsta ?... poţi să-l ei

În el ai zece mii de lei

             Te du cu bine,

Ea îl priveşte supărat

Iar plicul care i l-a dat

           Nici nu-l reţine.

 

Văzând că fostul ei amic

O preţuieşte la un pic

          N-apoi i-l tinde.

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->