Cârpim o imagine deformată
Cu stofă de spini și ignoranță
Ne hrănim cu lingușirea împrumutată
Și însetați de putere, apăsăm pe o clanță.
Dincolo de ușa care nu se deschide
Ne-nchipuim că-nflorește fericirea
Dar nu știm când și nici unde
Ne va ajunge, luându-ne de mână, împlinirea.

Comentarii
Cu aceeași admirație și drag!