Se-adună iar
noian de doruri,
în inimă se-nghesuiesc,
prin gânduri
zboară stoluri, stoluri,
când pomii se înzăpezesc.
Nu le alung
că-mi sunt prea dragi,
au straie noi
de sărbătoare
şi-mi povestesc
de nişte magi,
cu gingăşie şi candoare.
Când bat la uşă sărbători,
cad peste mine
amintiri
şi roiuri, roiuri de fiori,
grăbite
ies din adormiri.
Cu ochii minţii
văd azi tinda
umplută de colindători,
Se-aude limpede colinda,
leit motiv
cu mirt şi flori.
Se scaldă casa în iubire,
parc-o baghetă fermecată
ne chemă
spre-ndumnezeire
şi-n sufletele noastre cată
să pună dragoste,
iertare,
avere fără preţuire,
iar noi să dăm,
spre încântare,
în jur lumină şi iubire!
Azi paşii toţi
ni se îndreaptă
spre casa noastră,
de Crăciun,
cei dragi
cu daruri ne aşteaptă,
e seara Sfântă de Ajun.
Crăciunu-n veci să ni-l păstrăm!
E spiritul copilăriei,
biletul ce ni-l procurăm
spre întâlnirea bucuriei.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 18
-->
Comentarii
Frumos poem...Un gând bun
iar vizita ta e bucuria sufletului meu, Delia. Iti multumesc pt. lectura si gandul frumos!
Gîndurile tale Mariana, bucuria ochilor şi sufletelor noastre ...