Este vorba de aceeasi polaritate eterna - aceea intre masculin si feminin, intre yin si yang, intre solar si lunar - care se manifesta inclusiv la nivelul emotiilor noastre. Mania este masculina, tristetea este feminina. De aceea daca rezonati cu tristetea va fi greu sa va infuriati, dar ar fi bine sa urmariti sa faceti acest lucru. Exploziile interioare nu va vor fi de niciun folos, caci nu veti face altceva decat sa va exploatati in continuare pasivitatea. Este mult mai bine sa o scoateti la lumina, sa o manifestati in exterior. Chiar daca pare o prostie, procedati in acest fel, actionati ca un bufon, dar scoateti-o la lumina.
Daca veti reusi sa oscilati intre tristete si manie, sa le manifestati cu aceeasi usurinta, veti putea inclusiv sa le transcendeti, si atunci veti reusi sa le contempalti cu detasare. Veti deveni astfel observatorul din spatele ecranului care va privi aceste jocuri, dupa care se va putea retrage, in afara lor. Dar mai intai de toate, trebuie sa invatati sa treceti cu usurinta de la una la alta, caci altfel veti fi ori prea trist ori prea manios, balanta se va dezechilibra, unul din talerele ei va deveni prea greu, iar transcendenta va fi imposibil de atins.
Este simplu: atunci cand doua energii polar opuse se afla in egalitate, 50%-50%, este foarte usor sa scapati de amandoua, caci ele se anihileaza reciproc, iar voi nu va aflati in ghearele niciuneia dintre ele. Cand tristetea este egala cu mania, ambele emotii sunt usor de transcens, caci se anihileaza reciproc. Te vei simti liber, si vei putea iesi in afara lor.
Aceasta este una din legile esentiale ale energiilor interioare: egalizati intotdeauna energiile polar opuse, si apoi le veti putea transcende cu usurinta. Este la fel ca in proverbul: "Cand doi se cearta, al treilea castiga".
Nu va ganditi prea mult la acest proces, limitati-va sa il practicati. Faceti din el o practica zilnica.
Indiferent ce se intampla, acceptati ca evenimentul s-a intamplat si priviti-l direct. Nu este suficient sa spui: "Nu reprimati!" Eu as spune mai degraba: "Imprieteniti-va cu aceste emotii!" Va simtiti trist? Imprieteniti-va cu tristetea dv. Simtiti compasiune fata de ea. Tristetea e si ea o fiinta. Acceptati-o, imbratisati-o, stati cu ea, strangeti-va mainile. Fiti prietenos. Indragostiti-va de ea. Tristetea are frumusetea ei! Nu este nimic gresit in a fi trist. In realitate, tristetea va confera profunzime. Rasul este superficial; fericirea vine si pleaca imediat. Tristetea patrunde insa pana in adancul fiintei, pana in maduva spinarii. Niciun alt sentiment nu este la fel de profund ca tristetea.
De aceea, nu fiti ingrijorat. Acceptati-o, iar tristetea va va conduce pana la esenta dv. intima. Daca veti calari pe creasta ei, ea va va conduce in niste locuri din fiinta dv. de care nu ati stiut niciodata nimic. Intunericul este la fel de divin ca lumina. Dumnezeu nu a creat numai zilele, ci si noptile.
Cand nu ai nimic de facut, este simplu sa te simti detasat. Cand ai foarte multe de facut este greu sa nu te atasezi. Numai atunci cand faci totul, dar ramai SIMULTAN detasat, cand te misti in interiorul multimii, dar te simti perfect singur, abia atunci poti spune ca se intampla ceva real.
Daca in singuratate nu va simtiti manios, acest lucru nu este relevant. Cand esti singur este greu sa fii manios, caci mania este o structura relationala. Ai intotdeauna nevoie de cineva pe care sa fii manios. Daca nu esti deja furibund, este greu sa te simti manios in singuratate; mania va exista in interiorul tau, dar nu va gasi o cale de a iesi in afara.
Important este sa nu fii manios cand celalalt este de fata. Nu este deloc dificil sa nu fii atasat de bani, lucruri si case, atunci cand nu le ai. Dar daca ai totul si ramai detasat - un cersetor intr-un palat - atunci poti spune ca ai realizat ceva cu adevarat profund.
Daca te muti in Himalaya si esti detasat, nu poti spune ca reprezinti mai mult decat o nota singulara intr-o melodie. La fel si daca traiesti in mijlocul lumii si esti atasat. Dar daca traiesti in mijlocul lumii, dar te simti ca in Himalaya, atunci poti spune ca reprezinti o intreaga armonie, nu doar o nota muzicala.
Apare atunci un acord muzical, in care se pierd toate sunetele disonante, in care se produce o sinteza a opusilor, o punte intre doua maluri. Vibratia suprema nu poate aparea decat acolo unde viata atinge un maximum de complexitate, nu in lipsa acesteia.
Daca vi se pare ca recunoasteti mania in altii, contemplati-va si veti constata ca ea nu lipseste nici din interiorul vostru. Daca vi se pare ca recunoasteti un ego exagerat in alte persoane, interiorizati-va si veti constata ca adevaratul lui sediu se afla in voi. Tot ceea ce exista in interior se proiecteaza in exterior, asupra celorlalti, la fel ca lumina unui proiector. Cei din jur devin atunci un fel de ecran pe care va proiectati propriul film.
Singura problema legata de tristete, disperare, manie, lipsa de speranta, anxietate, teama, suferinta, este faptul ca doriti sa scapati de ele. Aceasta este singura bariera. Este necesar sa invatati sa traiti impreuna cu ele. Aceasta este singura cale de scapare. Viata nu se poate integra si nu poate creste decat intr-un anumit context, si emotiile reprezinta acest context. Emotiile sunt provocarile vietii. Acceptati-le, caci sunt niste binecuvantari deghizate. Problemele nu apar decat atunci cand doriti sa scapati de ele, sa va descotorositi de ele, caci intotdeauna cand vrei sa scapi de ceva, nu il privesti in fata.
Exista oameni care nu traiesc decat pentru a descoperi probleme. Ei nu va pot accepta asa cum sunteti. Secretul lor profesional este sa va gaseasca ceva in neregula. Ei va ofera idealurile lor, va dau idei, ideologii, va fac sa va simtiti vinovati, nedemni, pacatosi. Asemenea oameni va pot face sa va autocondamnati sa uitati complet de libertate. Mai mult, ei va silesc sa va temeti de libertate, caci va ajuta sa intelegeti cat de rai sunteti, cate greseli faceti... Daca va veti pastra libertatea, veti continua sa faceti aceleasi greseli, asa ca trebuie sa renuntati la ea, sa urmati pe cineva. Este un mecanism important: preotii depind de el, politicienii etc. Ei va spun ce este bine si ce este rau, va ofera anumite idei fixe, in care nu va puteti incadra, astfel incat sa va simtiti vinovati de-a pururi.
Dar eu va spun ca nu exista nimic bun si nimic rau.
Daca sunteti manios, preotul va veni si va va spune: maina nu este ceva bun; este gresit sa fii manios. Ce va ramane atunci de facut? Sa va reprimati mania, sa o calcati in picioare, sa inghititi in sec (literalmente, mania este astfel inghitita), pana cand se interiorizeaza, patrunzand adanc in interiorul dv. Daca va veti inghiti mania, va veti trezi cu un ulcer la stomac, iar mai devreme sau mai tarziu veti face o boala cu mult mai grava. Asa apar o mie si una de probleme, caci mania este o otrava. Dar ce puteti face?
Mania nu este ceva rau. Ea inseamna energie, o energie pura si frumoasa, asa cum este orice energie. Cand simtiti ca apare o stare de manie, fiti constient de ea, si veti ramane surprins. Va fi probabil cea mai mare surpriza din viata dv.: atunci cand devii constient de ea, mania dispare, se transforma, devine energie pura; mania se transforma in compasiune, in iertare, in iubire. Acum nu mai este nevoie sa o reprimati, caci nu va mai exista o otrava care sa actioneze in interiorul fiintei dv. Mai mult, nu mai sunteti manios, deci nu aveti cum sa raniti pe altcineva. Sunteti salvati amandoi, atat dv. cat si persoana care reprezenta obiectul maniei dv. In trecut, unul din voi trebuia sa sufere, ori dv., ori celalalt.
Nu este nevoie ca cineva sa sufere. Tot ce trebuie sa faceti este sa fiti constient, sa fiti in permanenta lucid. Ori de cate ori va aparea mania, ea va fi consumata cu luciditate. Nu poti sa fii constient si manios in acelasi timp, la fel cum nu poti sa fii constient si lacom in acelasi timp, sau constient si gelos. Marele secret este luciditatea.
Incercati sa intelegeti ce se intampla, de unde a aparut mania, care sunt radacinile ei, cum functioneaza ea, cum va copleseste, cum va face sa vedeti rosu in fata ochilor. V-ati infuriat si inainte, dar de data aceasta apare un element nou: intelegerea, si astfel, calitatea maniei se schimba.
Treptat, veti constata ca cu cat intelegeti mai bine mania, cu atat mai rar se manifesta ea in viata dv. Cand o veti intelege perfect, ea va disparea pentru totdeauna. Intelegerea actioneaza precum caldura in cazul apei. Cand caldura atinge un anumit prag (de o suta de grade Celsius), apa dispare (prin evaporare).
Toata lumea afirma ca mania este ceva rau. V-au spus dintotdeauna acest lucru, dar nimeni nu v-a explicat vreodata cum o puteti cunoaste, astfel incat sa va puteti da seama singuri care este adevarul.
De ce se petrec lucrurile astfel? Si ce putem face ca sa le cunoastem in profunzime, ca sa ne formam o parere personala, directa, despre ele? Nimeni nu va va raspunde la aceste intrebari. Tot ce vor face oamenii va fi sa puna etichete pe lucruri: cutare este un lucru rau, cutare este un lucru bun. Aceste etichete sunt cele care creaza iadul si aduc suferinta.
De aceea, daca simtiti ca sunteti un cautator autentic, daca doriti sa aflati care este realitatea, atunci agatati-va de fapte, nu de opinii. Invatati sa cunoasteti direct, nu prin intermediul ideologiei pe care societatea v-a fortat sa o acceptati.
Nu va priviti niciodata prin ochii celorlalti. Aveti si dv. ochi. Si aveti la dispozitie faptele realitatii dv. interioare.
Folositi-va ochii! Asta inseamna contemplare, sa privesti, iar ceea ce vezi cu ochii tai nu poate constitui o problema!
Patrundeti in interiorul fiintei dv., fara prejudecati, fara presupuneri, fara scenarii, si vedeti direct ce este mania. Lasati propriul suflet sa va reveleze ce este mania. Nu faceti presupuneri in legatura cu ea. In ziua in care veti descoperi ce este mania in toata goliciunea ei, in toata hidosenia ei, in focul ei arzator, in veninul ei mortal, veti descoperi cu uimire ca ati scapat de ea. Mania a disparut! Orice energie poate fi tratata in acest fel, indiferent care este ea. Procesul de vindecare este identic, caci boala este aceeasi; numai numele difera.
De ce se enerveaza oamenii pe dv.?
In realitate ei nu se enerveaza pe dv., ci se tem de dv. Pentru a-si ascunde teama, ei isi proiecteaza inainte mania.
Mania serveste intotdeauna la ascunderea fricii. Pentru a scapa de frica lor, oamenii folosesc tot felul de strategii. Exista oameni care rad numai pentru a-si ascunde lacrimile. Rasul lor ii ajuta sa uite... si astfel lacrimile lor raman ascunse.
Ceea ce ascunde mania este teama.
Ceea ce imi doresc eu este sa va ajut sa va deschideti catre toate dimensiunile, chiar daca vi se pare ca acestea se opun ideilor pe care le-ati avut pana acum. Cu atat mai mult, caci veti avea astfel ocazia sa va dati seama daca ce ati crezut a fost corect sau nu. Acestea sunt ocazii exceptionale, care va dau prilejul sa va intalniti cu idei contrare celor in care ati crezut pana acum...
Teama este cea care ii tine pe oameni blocati. Ei nu asculta, caci se tem sa asculte. Mania lor nu este altceva decat aceasta teama, dar inversata. Numai un om plin de teama se poate enerva rapid. Daca nu s-ar infuria imediat, poate ca i-ati putea descoperi teama... Mania este doar o masca, cu care incearca sa va sperie. Inainte sa va dati seama cat de speriat este el, mai bine incearca sa va sperie el pe dv. Intelegeti cat de simplu este acest mecanism psihologic? Pur si simplu, el nu doreste sa aflati ca se teme. Cea mai simpla cale este sa va sileasca sa va temeti dv., si atunci el se va simti linistit. Daca dv. va este teama, lui nu-i mai este, caci nu are cum sa-ti fie teama de cineva caruia ii este teama.
Mania lor este un efort de a se amagi pe sine. Ea nu are nimic de-a face cu dv.
Mania nu indica nimic altceva decat teama. Teama si mania sunt cele doua fete ale aceleiasi monede. Ori de cate ori vi se face teama, cea mai sigura cale de a va ascunde este sa va maniati, caci teama v-ar putea expune. Mania creaza imediat in jurul dv. o perdea de fum, care va va ascunde perfect.
-->
Comentarii
Frica afectează rinichii, iar furia, ficatul
În acest câmp se înregistrează toată forţa emoţională produsă de experienţele pe care le avem în viaţă. Fiecare amintire profundă, superstiţie, atitudine, traumă, tipar de credinţă, convingere care ne-a afectat la un moment dat sau încă ne afectează rămâne înregistrată la nivelul acestui câmp sub forma unor coduri. Ele sunt integrate în sistemul biologic şi contribuie la formarea ţesuturilor, care la rândul lor, ca într-un cerc, menţin acele tipare emoţionale care le-au creat.
Efectele emoţiilor
Acesta este unul dintre modurile în care apar bolile. O simplă emoţie de o anumită natură nu are suficientă putere să afecteze celulele corpului, însă repetată, menţinută şi transformată chiar într-un tipar emoţional, ea va ajunge în cele din urmă să modifice structura unui organ, producând o disfuncţie, o dereglare sau o boală. În funcţie de tipul respectivei emoţii, ea va afecta o anumită zonă a corpului, pentru că fiecare organ în parte, exact ca şi o staţie radio, este calibrat să capteze o anumită frecvenţă de energie, specifică acelei emoţii.
Manifestări şi afecţiuni
De exemplu, o persoană care se înfurie foarte des pe ceilalţi va suferi în timp de o afecţiune a ficatului. Frica produce probleme ale rinichilor, grija legată de bani sau de lipsuri materiale duce la sciatică sau dureri în zona mijlocului, resentimentele blochează inima, iar refuzul de a te exprima deschis şi liber dereglează glanda tiroidă.
Credinţa, calea spre vindecare
Fiecare boală este de fapt un semnal de alarmă că o emoţie negativă persistă în noi mai mult decât este cazul şi, în loc să tratăm doar efectul, aşa cum procedează cea mai mare parte dintre noi, este necesar să căutăm cauza subtilă. Gândurile şi emoţiile care s-au înţepenit în noi şi au dat naştere unei disfuncţii la nivel fizic. Nimeni nu poate să ne vindece în locul nostru aşa cum nimeni altcineva nu ne poate trăi viaţa sau să simtă în locul nostru. Orice poate fi vindecat, totul porneşte din interior, dar numai noi înşine putem să o facem, iar condiţia principală, fără de care nimic nu este posibil e CREDINŢA totală că vom reuşi.
sursa:eva.ro
Frica de singurătate: de unde vine şi unde duce
Atunci când părăseşti pe cineva, nu vrei să te mai ocupi de el, îl laşi la o parte, înseamna că îl abandonezi, ceea ce este diferit faţă de a respinge, care presupune doar a te îndepărta de cineva, nu a-i întoarce spatele. Ea este activată în copilărie între vârsta de unu şi trei ani şi este legată de relaţia cu părintele de sex opus.
Un corp lipsit de tonus
În general, cel care suferă de teama de abandon are ochii mari şi trişti care atrag atenţia prin faptul că persoana respectivă parcă ar vrea să se agaţe de ceilalţi din dorinţa de a nu fi singură. Corpul este lipsit de tonus sau unele parţi par că atârnă: mâinile, muşchii, umerii aplecaţi. Chiar dacă îşi întreţine corpul prin practicarea regulată a unui sport, din momentul în care activitatea fizică încetează, treptat se va observa o pierdere rapidă a fermităţii trupului.
Singur şi trist
Masca pe care o poartă acest tip de persoană este cea a dependentului. Cea mai mare frică a lui este de singurătate, deşi, de cele mai multe ori îl vom vedea bravând cu afirmaţii de genul: „Eu nu am nevoie de nimeni. Pot să trăiesc foarte bine şi singur. Chiar îmi place să nu mă bată cineva la cap tot timpul.“ Are mare nevoie de prezenţa cuiva şi, de obicei, se simte singur, trist şi părăsit, fără niciun motiv aparent. Îi este greu să ia decizii ferme fără să întrebe pe altcineva, de aceea cere sfaturi fără să le urmeze neapărat. Acceptă cu greu să fie refuzat, are o dispoziţie schimbătoare (trece repede de la tristeţe la veselie), şi întâmpină în permanenţă tot felul de dificultăţi, de la boli sau afecţiuni fizice, la probleme financiare ori de altă natură, tocmai pentru a atrage atenţia şi compasiunea celorlalţi. Chiar dacă nu o face conştient, situaţiile dificile prin care trece îl obosesc şi pe el, şi pe cei din jur, atrăgând, în mod inevitabil, abandonul din partea lor. Alteori îi place să joace rolul salvatorului, tocmai pentru că îi dă senzaţia că dacă cineva are nevoie de el, acela nu va putea să-l părăsească niciodată.
Ignoră problemele din cuplu
Cel mai mare ajutor pe care îl poate primi un dependent este susţinerea sub forma de care el are nevoie: psihică, materială sau sufletească. Atunci când este susţinut, se simte iubit şi ajutat. În cuplu, are tendinţa să nu vadă sau să ignore problemele care apar. Una dintre convingerile sale de bază este că el nu pare suficient de important pentru a merita atenţia celorlalţi. Are o serie de temeri care îl împiedică să se apropie şi să comunice deschis cu oamenii: teama că celălalt nu va fi de acord şi va ignora ceea ce a spus sau a cerut, teama de a i se spune nu, de a fi refuzat.
Cele mai frecvente afecţiuni de care suferă sunt astmul (caz în care respiraţia devine dificilă, ceea ce la nivel subtil înseamnă că ia asupra sa mai mult decât trebuie şi nu dă înapoi decât cu mare greutate), bronşita, probleme cu pancreasul, glandele suprarenale, miopia (din teamă de viitor şi, mai ales, de un viitor petrecut singur), depresia (atunci când rana devine foarte dureroasă şi îşi dă seama că nu este iubit aşa cum şi-ar dori), crizele de isterie, migrenele. Dependentul este cel mai predispus la boli incurabile sau rare, greu de tratat. Are un apetit bun, mănâncă încet, îi plac alimentele moi, iar uneori este bulimic.
sursa:eva.ro