Pe gânduri se aștern, disimulate,
povești pe care le credeam uitate
sub scoarțe prăfuite de albume
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece și murdară,
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.
.
Mă-așez pe canapeaua desfundată
și amintirile mă năpădesc deodată!
Văd chipurile voastre neuitate
pe pânza timpului trecut pictate
în vagi culori de visuri adormite
prin amintiri ce se întorc rănite.
Aș vrea ca pânza timpului, pictată,
să se destrame-n fața mea îndată,
când muzica ce vine dinspre scară,
dintr-o tavernă veche și murdară,
îmi rupe gându-n cugetări nătânge
pe corzile viorii care plânge
cu note stranii dintr-o falsă gamă
ce-anunță parcă-o iminentă dramă,
cu-amante părăsite-n prag de seară
și alungate-n frigul de afară.
.
Aș încerca să le împac pe toate,
dar plânsul lor în mine se destramă,
și mă cuprinde dintr-odată-o teamă
că-am să le văd la ușă adunate.
Mă-ndrept tăcut spre mica etajeră,
deschid albumele cu scoarțe grele,
cu ochi adânci, amantele rebele,
străine mă privesc ... din altă eră!
Comentarii
Mansarda batantă
Prin mansarda uitată de lumina zilei,
răsfoiesc amintiri, tăcute file gri,
sub praful vechi al uitării stelare,
se ascund povestiri, subțiri ca o ață.
Cu pași ușori pe scările trecutului,
pe punți de umbre și visuri pierdute,
la etajul cel mai înalt al regretelor,
în mansarda vremii, doruri ascunse mute.
Canapeaua mea e un tablou uitat,
pe pânza minții, istorii se desprind,
chipuri vechi, ca flori în aburul serii,
pe tăcute rânduri, amintirile răspund.
Muzica din taverna veche răsare,
din corzi de vioară, se leagă un freamăt,
în falsa gamă a timpului ce trece,
dragostea se plimbă, o dramă într-un cânt.
Amante părăsite în umbre de seară,
pictura timpului se rupe și se zbate,
în clipe de tristețe și strigăte stinse,
mansarda devine scena unei drame batante.
În căutarea unei împăcări vechi,
cu mâinile tremurânde deschid cufărul,
al albumelelor cu scoarțe împăturite,
și amante străine își arată chipul.
Cu ochi ce adâncesc în altă eră,
înțeleg că timpul nu iartă nicio amintire,
și poveștile se încheie în tăcerea serii,
la ușă adunate, cu teama de a le deschide.
(alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)
https://cronopedia.ning.com/group/cronopediada-grup/experiment-hors...
Frumos acest comentariu în versuri privind mansarda descrisă de mine în poezie, domnule Ioan Muntean! Vă mulțumesc pentru implicarea lirică! Cu acest prilej aș dori să vă aduc la cuoștință un important eveniment editorial -
A APĂRUT VOL. 5 AL MARII ANTOLOGII DE POEZIE ROMÂNESCĂ ÎN LIMBA GERMANĂ REALIZATĂ DE POETUL ȘI TRADUCĂTORUL CHRISTIAN W. SCHENK. MĂ BUCUR CĂ FIGUREZ SI EU PRINTRE POEȚII ANTOLOGAȚI.