marea
de vei cuprinde într-o pleoapă marea
rămâne spânzurată doar mirarea
plutind pe val prin purpura trufașă
noi nu-i vedem făptura uriașă
și spuma luminată a valului confuz
ne sperie privirea, ne cade în auz
suntem și vis, și pulbere pierdută
ca niște pescăruși răniți pe-o plută
vom mai scăpa din valuri teferi oare
când sunt atâtea-ntinderi peste mare?
ca și prin valuri, trecem și prin vreme,
tot așteptând destinul să ne cheme.
miercuri, 23 ianuarie 2013
Comentarii