MARELE CONFLUENT
Alerg, din greu,
pe pista unui gând,
târziu am inţeles
că timpul nu dă rest,
peste duritatea tăcerilor
am presărat rozmarin
până s-au destrămat
în versuri însetate
de buzele amintirilor...
un revers al medaliei,
fără de care tăcerea
ar fi ajuns năucă,
iar foșnetul gândului
nu s-ar fi condensat,
în boabe de rouă,
sub podul palmei.
Apele emoțiilor au spart
digul adâncurilor şi cuvântul
spirală şerpuieşte,
între malurile poeziei,
până la întâlnirea
cu marele confluent, cititorul!
29 Noiembrie 2017 - MIT

Comentarii
Multe multumiti, tuturor, pentru popas, semn de apreciere si comentariu!