marin sorescu
marin sorescu muta zilele mereu,
muta o zi neagră,
înainta cu un vis,
din când în când
mai muta și o nenorocire.
muta o zi albă,
îneca o fericire în lacrimi.
când treceau zile cu nori
poetul se îneca în erori.
a căutat la anticariat
pe hegel, bărbatul,
când să-l cumpere, i l-a luat altul.
el își purta ochelarii pe ceafă
ca să nu facă vreo gafă,
se amesteca-n turmă
să vadă ziua cea de pe urmă.
s-a dus și pe uliță la strigat,
aoooleeee-leooo
ce-ți e băăăă?
a ieșit sorescu-n drum,
fluieră ca un nebun!
umblă noapte-n cimitir
dorește varză cu carne
de ziua morților,
la deschisul porților.
la sfârșit i-a luat dracul o mână,
o bălăncănea pe lângă el,
dar într-o săptămână,
s-a făcut miel.
a închis întâi gura,
a rămas cu ochii beliți,
și-a aruncat de pe el armura
și-a trecut printre faliți.
o femeie i-a-nchis pleoapele
și i-a dezlegat apele.
duminică, 5 august 2012
-->
Comentarii