Mărturisire
N-am aripi zborul să-ți adun sub ele,
Nici coaste să te pot cuprinde câtă ești:
Iubire, spirit liber, flori și stele
Și tot o dată carte cu povești!
N-am brațele destul de lungi s-ajungă,
Să-nlănțuie pe poante dansul tău,
O roată ce învârte sentimente, încă,
În crezul sfânt lăsat de Dumnezeu.
Nici pasul nu mi-e, știi tu, prea ușor
Privesc la tine și mă-mpotmolesc,
Cu tot ce sunt, mă-nalț și mă cobor,
Și după tine-ncerc să-l potrivesc.
Și mă hrănesc cu visul de iubire
Născut din zborul genelor pe-obraz,
Mă-mbată cu ambrozie-o privire
Ce mă înlănțuie cu doruri și necaz.
Abdic de bună voie, ne-ntrebat,
Unui surâs ivit pe colțul gurii,
Nebunul ce se-aruncă dezbrăcat
De minte, acolo unde-adastă nurii!
Mă vor ucide poate aruncând
Cu pietre de smarald dumnezeiesc,
Din ochii tăi ce mă privesc râzând
Și voi muri strigând că te iubesc!
de Gabriela Mimi Boroianu
15.11.2016
-->
Comentarii
Te îmbrățisez, Gabriela! Mulțumesc frumos!
Reverenta! ( da, stiu, a mia oara...) uneori cred ca ai si aripi, si coaste ...
Cu mult drag Mimișor !♥️
Mulțumesc frumos Lenus! Întodeauna mi-au plăcut lucrurile simple deși sunt cel.mai greu de exprimat. Simplu nu banal! ;)
Nu este oscilant este intens!
Vă mulțumesc de trecere!
Un vis de iubire frumos. chiar daca este oscilant.
Structura versurilor învelit într-un limbaj simplu dar literar...Felicitări Mimișor!♥️