Masa tăcerii

[Gabriela Mimi Boroianu]

Masa Tăcerii

Mândre lunițe
Albe căprițe
Roată-mi dădeau
Și se împietreau
În zorii sidefii
Fără a-mi vorbi...

Eu tăceam în mine
Înghițind suspine
Dumicând dureri
Zilele de ieri
Una câte una
Și-au cerut arvuna
Bucățele grele
Dorurile mele...

Singură doar una
Inima nebuna
Între ele sta
Și le îndemna
Ca o masă mare
La o sărbătoare
Să își ia tainul
Să-i verse veninul
Jalea și oftatul
Chinul și văitatul
Ca s-o izbăvească
Și s-o împietrească...

Zilele treceau
Ruga-i ascultau
În an la sfârșit
Blestem împlinit
Între ele sta
Rece ca stana
Inima-mi fecioară
Ca piatra de moară...

Doişpe' lunicele
Doişpe, scaunele
Sfinte pietricele
În mijloc rămasă
Inima duioasă-i
A Tăcerii Masă...

de Gabriela Mimi Boroianu
17.12.2016

[Gabriela Mimi Boroianu]

Mulțumesc, Paul! Și eu tot după o vizită acolo am scris-o!

[Paul Rotaru]

Acum doi ani am vizitat Masa tăcerii și drept îți spun că am avut același sentiment de apăsătoare singurătate în preajma ei. Felicitări, Gabi.

[Gabriela Mimi Boroianu]

Vă mulțumesc frumos!

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu aceeași admirație și drag!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]