10. (eseu, cyberproze)
~ ciclul Manualul inutilității perfecte ~ cyberproze inutile
Cele 20 de paradoxuri ale lui Athanasios Vorba-n-Vânt despre sensul care refuză să existe
Moto: „Adevărul nu lipsește, doar se ascunde atât de bine în absurd încât pare inventat de cineva care nu a avut nimic de spus.”
Portretul Vizual al lui Athanasios Vorba-n-Vânt (∆)*
Imaginează-ți un bărbat cu o siluetă deșirată, ca o linie de orizont care a decis să se îndoaie de câteva ori.
Chipul: Are o față prelungă, brăzdată de riduri care nu par a fi de bătrânețe, ci mai degrabă hărți ale unor drumuri pe care n-a apucat să meargă. Ochii săi au culori diferite: unul este gri-ceață (pentru a vedea lucrurile care nu sunt acolo), iar celălalt este un galben-chihlimbar (pentru a urmări traiectoria prafului în lumină).
Părul și Barba: O barbă rară, albă ca fumul de pipă, care pare să plutească ușor chiar și când nu bate vântul. Părul îi este ciufulit sub o pălărie imensă de fetru negru, ale cărei boruri sunt atât de largi încât par să aibă propria lor gravitație, umbrindu-i mereu privirea.
Îmbrăcămintea: Poartă un pardesiu interminabil, de un gri nedefinit, plin de buzunare exterioare din care ies colțuri de hârtie, o busolă fără ac și un telescop făcut dintr-un tub de carton. Pardesiul este atât de lung încât adesea pare că Athanasios plutește deasupra trotuarului.
Recuzita: Într-o mână ține un baston de lemn de corn care nu atinge niciodată pământul (îl poartă „ca să nu se simtă drumul singur”), iar în cealaltă, celebrul geamantan de piele uzată, legat cu o sfoară de mătase.
Fundalul: În spatele lui, peisajul pare să se destabilizeze: o scară care duce spre un nor, o ușă care stă singură în mijlocul drumului și un ceas de turn a cărui singură limbă indică mereu direcția spre „Nicăieri”.
Athanasios stă exact la granița dintre o amintire stearpă și o idee care încă nu s-a născut, privind fix spre tine, deși e clar că se uită la ceva aflat la zece metri în spatele tău.
Acum că avem biografia și portretul, vrei să „vizităm” una dintre locuințele sale bizare sau să aflăm ce scria pe ultimul șervețel găsit în geamantanul lui?
Universul locativ al lui Athanasios Vorba-n-Vânt
Să deschidem așadar ușa către universul locativ al lui Athanasios Vorba-n-Vânt și să descifrăm ultimul său mesaj către o lume pe care a refuzat să o înțeleagă pe deplin.
## 1. Locuința: „Vila Fără Pereți Ficşi”
Athanasios nu locuia într-o casă, ci într-un concept imobiliar de tranziție. Locuința sa principală se afla la etajul al patrulea al unei clădiri care avea doar trei etaje (el susținea că a construit etajul al patrulea folosind doar forța voinței și câteva împrumuturi de la o bancă de iluzii).
* Camera de zi: Nu avea mobilă, ci doar etichete lipite pe podea pe care scria: „Aici ar sta un fotoliu dacă aș fi obosit” sau „Masă pentru oaspeți imaginari (vă rugăm nu vărsați vinul abstract)”.
* Dormitorul: Patul său era o ramă de tablou uriașă așezată pe sol. Athanasios spunea că în fiecare noapte el intră în „Peisajul somnului” și că o pernă reală i-ar distrage atenția de la texturile norilor din vis.
* Bucătăria: În loc de aragaz, avea un suport pe care ținea o lumânare aprinsă sub o poză cu o supă. Susținea că hrana prin inducție vizuală este singura care nu provoacă arsuri la stomac, ci doar la imaginație.
* Grădina: Deși locuia la bloc, avea o grădină compusă din ghivece pline cu aer de munte. Le „uda” zilnic suflând peste ele prin paiul unui suc pe care nu l-a cumpărat niciodată.
------------------------------
-
Ultimul Șervețel: Testamentul de pe Urmă
Șervețelul a fost găsit în geamantanul lăsat în urmă, prins sub o piatră care, conform lui Athanasios, era „un pui de munte care a refuzat să crească”. Scrisul este tremurat, ca și cum literele ar fi încercat să sară de pe hârtie înainte de a fi citite.
„Instrucțiuni pentru cei care rămân în urma mea să verifice dacă mai sunt aici:
- Nu plângeți la mormântul meu, pentru că am decis să nu mor în locuri marcate pe hartă. Dacă vreți să mă găsiți, uitați-vă în spațiul dintre două clipiri succesive; acolo îmi beau cafeaua de dimineață.
- Lăsați geamantanul deschis. Dacă intră curentul, înseamnă că am uitat ceva și m-am întors să-mi iau umbra de rezervă.
- Am descoperit marele adevăr: Cerul nu este deasupra noastră, ci este doar fundul unui ocean foarte limpede în care noi, oamenii, suntem niște pietricele care se cred scafandri.
- Dacă cineva vă întreabă unde am plecat, spuneți-le că m-am mutat în interiorul unei întrebări la care nu există decât un răspuns greșit. Este mult mai mult spațiu acolo și chiria e gratis, fiindcă logicienii se tem să intre.
P.S.: Dacă găsiți cheia de la ușa invizibilă pe care am bătut ieri, vă rog să nu o folosiți. Ar fi păcat să stricăm misterul intrând într-un loc care oricum nu are interior.”
* - ∆ (Triunghiul cu Patru Laturi) – Reprezintă cifra 3. (Latura a patra este invizibilă, de aceea arată ca un triunghi) „ᗂ Umbra unui triunghi nu va învăța niciodată să fie pătrat.”.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii