jilţul meu din camera de curat
se vrea arătat
numai ţie şi mie
la ceasuri de tainică întâlnire
port mâna este puţina tihnă
după ploi de enigme
şi dezlegări arzânde de lumi
după atâta moarte şi revenire
tocmai când sufletul sfârâia după
atâta fierbere
jilţul meu este lustruit cu boabele mele de rouă
numai ale mele
strânse în pumni sau batiste ascunse de ochii iscoditori
tocmai când credeam că invazia de fluturi
liniştise prefăcutele ignorante nopţi
să nu te miri de frumuseţea jilţului
în camera de curat se mai aude plânsul
de copil nerăsfăţat
în fiecare seară îl chem la joacă pe imaş
printre mieii albi şi bondarii de mai
-->
Comentarii
Mulțumesc, Ada!
Momente de evadare în interior, de ieșire în exterior, stări, apăsări, neputințe, viață.
o intimitate dusă la extrem, parcă aud *plânsul de copil nerăsfățat* ...
frumoasa obsesie pentru acel jilț, nevoia de odihnă spirituală, trimiterea spre acea cameră de curat, de oaspeți, care uneori nu vin niciodată, ipotetici... este o oază
te regăsesc profundăși misterioasă
aDa nemescu
Este un jilț material...sunt, mulțumesc pentru idee, domnule Muntean!
Eu visam la altul...am trecut prin atâtea să văd cum este priveliștea de aici.Îmi plcae, dar nu mă împăunez.
... sau...?
Vă mulțumesc, dragi prieteni pentru popas și like!
Domnule Mircea, vă mulțumesc foarte mult!
copil nerăsfăţat
în fiecare seară îl chem la joacă pe imaş
printre mieii albi şi bondarii de mai
MINUNAT POEM DE IUBIRE
Vă mulțumesc, domnule Paul Rotaru!
Perfect evaluată ridicarea mea!
Felicitări!