VERBUL " A DUREA"
E noaptea coală de hârtie
Pe care toamna viaţa-mi scrie.
Secundele sunt numărate
De picăturile-aşezate
În părul răvăşit de toamnă,
De vântul care o îndeamnă
Să verse lacrimi pe poteci,
Durerea grea a vremii reci.
Încet coboară picături
Cu dorul unei aventuri,
Văd timpul dureros cum trece
În plânsul toamnei grav şi rece.
E verbul “a durea”, boţit,
Înfip în piept ca un cuţit.
Şi azi şi mâine verbul doare,
Iar lama-i de stilet nu are
Răspuns la nicio întrebare.
-->
Comentarii
D-nelor Mariana Bilic, Lenuş, Veronica Carjeu, Mihaela Moşneanu, Claudia Ciocan, Sora Ilzi Aurora ca si d-nilor Ioan Ionescu BucovuViorel Croitoru, Radu Liviu Dan va multumesc frumos tuturor pt. semnul de apreciere lasat la poezia mea !
Elena, ma bucur mult ca ai trecut pe la mine si aici . MULTUMESC FRUMOS, draga prietena!
Recitit cu mare drag şi acest poem! felicitări, Mariana!!
Viorel Croitoru, Sora Ilzi-Aurora, Ioan Ionescu Bucovu, dragi prieteni, va multumesc pt. lectura si apreciere
Versul, atmosfera, poza, toate sunt frumoase! Și sufletul ce le-a scris...
Un poem care „doare”. Felicitări!
Frumos, Mariana!
ILZI SORA
Multumesc, Lenuş!
Frumoase versuri!
-
1
-
2
de 2 Următor →