Archive for martie, 2010
am cumpărat de la piaţă
un coş cu melancolii,
vreau să-l fac cadou pe viaţă
numai vouă, dragi copii.
delirând a delirare,
melancolicii se-adună,
fac din viaţă arătare,
din iluzii o cunună.
împăind fazani şi îngeri
pe castele de nisip,
între râsete şi plângeri
peste morţii de la Ip…
trece-un faeton albastru
cu trei crai spre abator,
melancolicii-i salută
şi le sar în ajutor.
viaţa asta noimă n-are,
melancolicii o ştiu
şi la orice supărare
ei trag totul în pustiu.
numai vise şi înfrângeri,
celebrând grave violuri,
flagelaţi ca nişte îngeri,
joacă toţi aceleaşi roluri.
-->
Comentarii
Fain poem, ca de obicei, dar melancolia n-o dărui copiilor! Vor avea destulă când vor înainta în vârstă.
Foarte frumos poem,felicitari!
Inspirat poem. Felicitari!
Frumoase versuri , felicitări !