Developat, în sepia şi-argint,
ieri, am primit un mesaj de la un prieten;
Fără să anticipeze intenţia fotografului,
(niciun zâmbet de idol al divertismentului,
nimic din acea obişnuinţă a oamenilor de a fi falşi)
din tăcerea unei rame patinate,
mă privea un chip captiv;
În nuanţele lichidului reactiv şi protector
eliminat de cefalopoda tentaculară,
imaginea părea vie.
Simţeam inima lângă a sa bătând.
Aş fi vrut s-o întreb atâtea lucruri;
Cu buze nemişcate şi pleoape lăsate,
doar despre vârstă reuşea să spună ceva.
Din realul de ieri,
o fracţiune de secundă mi-a furat sufletul.
O reacţie imediată a conturat meditaţia:
Am făcut recurs la retina memoriei
să se întoarcă în sine însăşi;
Developând amintiri, a încurcat negativele!
Cât de ciudat selectează cadrele!
O scurtă radiografie
pe aceeaşi axă a timpului.
Percepţii diferite:
Altădată lumina avea mai multă educaţie estetică!
Timpul este funcţia rapidităţii;
Cât de repede schimbă cadrele!
În această dimineaţă de primăvară,
lumina spectrează în raiul florilor;
Sub paleta amurgului de toamnă,
asceza unui parfum din lumea culorilor.
(Timişoara, 2O17, O4 martie)
-->
Comentarii
Mulţumesc, AURELIA! O săptămână înfloritoare!
Mulţumesc, GABI! O duminică împlinită!