Ideea este prea ilară, aproape fără interes,
O iau ca pe o provocare, chiar dac-ar fi doar un eres.
Nu pot să cred că dimineaţa cocoşul cântă pentru sine,
Că e un simplu exerciţiu, ce nu aduce niciun bine....
E-atât de sincer glasul lui, cu mult elan şi mult curaj;
E hotărât de parc-ar spune ceva cu tâlc şi cu mesaj.
Deşi registrul din cântare, mereu acelaşi, neschimbat,
Ar trebui atent mesajul prins, înţeles şi descifrat.
O bătranică, într-o seară, de la bunica dintr-un sat,
Mi-a spus cam ce-ar vrea pintenatul să prevestească prin cântat:
Când uite-aşa…netam-nesam se-asază şi îţi cântă-n prag,
În scurtă vreme o să-ţi bată la uşă musafirul drag.
Tu vezi de-ţi pregateşte casa şi masa plină cu bucate,
Să fii o gazdă primitoare, când un străin în poartă-ţi bate !
Sau dacă pe la prânzul mare l-apucă pe cocoş cântarea,
Precis, în doar câteva ore, cu negrii nori se umple zarea.
Şi plânge ceru-n iarba verde, cu spume e scăldat pământul,
Se-apleacă în genunchi pădurea, năprasnic o loveşte vântul.
Bătrâna mi-a mai povestit că năzdrăvanul pintenat
Mai are şi-altă prevestire când se apucă de cântat:
Cu noaptea-n cap îţi dă de veste că dimineaţa-n geam îţi bate,
De te trezeşti cu el devreme ai să ajungi la prânz departe.
La vreo frumoasă de codană, cu păr ca spicul aurit,
Când i-o cânta în prag cocoşul iubitu-i vine... negreşit.
Să-şi pună busuioc în păr, cu farmece să îl vrăjască,
Să-i treacă pragul plin de dor, mereu la ea să se gândească.
Aşa că de-astăzi înainte pe un cocoş să-l ascultaţi
Cu mai multă luare-aminte mesajul să i-l descifraţi !!!
-->
Comentarii