Stau gândurile toate la un loc
privind metafora din poezie
repusă de poet în strai baroc
în clipele de-adâncă frenezie.
Orfană-ntre cuvinte fără sens,
întinsă, parcă, pe o nicovală,
metafora cu conținutul dens
în strofă se așează cu sfială.
Și, împletind silabele duios,
în legături croite cu migală,
repune versu-n strai misterios
ca să-l îmbrace-n aură astrală.
Eu mă îmbăt în universul său
cu magice tablouri de cuvinte,
rămase-n amintiri ca un ecou
pe adieri de-aducere aminte.
Comentarii