A miere şi pedeapsă simt miroznă
În amorţita aripă de vânt
Adulmec dulcele pe muchia de cuvânt
Copilul care sunt, îmi pregăteşte-o poznă?
Stârnite sunt furtuni şi uragane
În mintea mea bogată-n aşteptări
O amforă s-a spart în remuşcări
În urmă-i risipire de gorgane…
Ca într-un han iluzii se vând vrac
Cât un puiuţ mi-e sufletul de frică
Un tartor îl coboară şi-l ridică?
Îl simt în iazul vieţii un … iaprac!
Stă clipa aninată de-o sinapsă
Scumpe și pietruite-s cărările prin mine!
O sete de frumos m-alintă şi mi-e bine
Prea-aromată-a miere şi pedeapsă.
GORGÁN, gorgane, s. n. Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi. – Cf. rus. kurgan.
IAPRÁC s. m. (Iht.; reg.) Somn mic. – Din tc. yaprak „foaie, frunză”.
https://youtu.be/K5KAc5CoCuk?t=20
www.felinna.ro" />
-->
Comentarii
Cu aceeași admirație!
Speciale versuri! Admirație cu prețuire!
cu mulţumiri, aDa nemescu
Am recitit cu drag. Admirație.