Dispare dintr-odată clipa în trecut,
dar amintirea sa în urmă mai rămâne
pe un tipar mental, total necunoscut,
croit, cândva, la margine de ficțiune.
Ce-aduce clipa dispărută peste timp,
la tragicul tipar rămasă racordată…?
Știu poate zeii de pe miticul Olimp,
de vor mai fi nemuritori, ca altădată.
.
La clipa trecătoare te mai poți gândi
când notele flotante-n game mișcătoare
cu-aceeași întrebare - „a fi sau a nu fi ?”
îți calcă, fără milă, Eul în picioare ?
Căci într-o margine de clipă lunecând,
vei resimți, subit, cum Eul tău apune
pe brâuri de uitare ce-ți rămân în gând
cu amintiri prea vagi și fără fuziune.
Refrene reci, venite-n valuri din trecut,
ne amăgesc mereu, cu-aceeași nepăsare,
într-un prezent opac și fără de-nceput
adus, necontenit, de clipa trecătoare...
-->
Comentarii
AureliaAlbAtros, mulțumiri alese pentru comentariul elegant și avizat, pentru melodie și imgine! Onorat!
AureliaAlbAtros, mulțumiri alese pentru comentariul elegant și avizat, pentru melodie și imgine! Onort!