– Neneee ¹!
– Bună, nepoate!
Bucuros de revedere, mă ia în brațe și eu îl înlănțui pe după gât. Simt brațele puternice ale cioplitorului în piatră.
– Ce mai faci, nene?
– Ce să fac?, uite am mai cioplit niște pietre uriașe pentru bolta tunelului de la Cojocna și am venit acasă ca să mă odihnesc și să vă văd, că mi-a fost dor de voi.
Mă uit la mândrețe de bărbat: bine clădit, pe față cu câteva brazde, cu puțin păr pe cap și acela alb, dar n-ai spune că e la cumpăna dintre anii șaptezeci și optzeci.
– Vii să ne jucăm la părău ²?
Și n-am mers degeaba; nene mi-a oferit o nouă surpriză: a tăiat o nuia dintr-o răchită, ceva mai groasă ca un creion și mai scurtă decât lățimea părăului, apoi dintr-o ramă de brad uscată, de la stupii nașei, a tăiat în două bucăți (palete) o latură și le-a crestat la mijloc, cât să se împreuneze la aceeași lățime. A crestat nuiaua, la mijloc, pe o lungime cât să intre două palete din brad și a introdus o paletă, apoi a crestat pe mijlocul părții opuse și a introdus a doua paletă. Trăgând paletele, una spre alta, s-au împreunat în crestături. Așa a ieșit o roată de moară cu patru palete și o axă. Din două crengi, tăiate în formă de Y, a făcut doi suporți pe care i-a împlântat de o aprte și de alta a părăului și a așezat axa roții (nuiaua) pe ele, cu paletele afundate puțin în apă și, surpriză!, roata a început să se învârtă aruncînd stropi de apă în jur.
– Ei, nepoate, îți place moara?
Priveam fascinat, fericit, concentrat pe studierea minunii întâmplate și nu înțelegeam ce spune. O opream cu mâna, dar de o lăsam se încăpățâna să se învârtă. Mi-am imaginat că am coborât nuiaua din pod ca s-o pun la o treabă folositoare, să nu mă mai amenințe.
Așa am ajuns mare meșter morar și mi-am construit și alte mori pe apă.
¹ nene [reg.]= bunic
² părău [reg.]= pârâu
-->
Comentarii
Lecturat cu mare drag Mircea!