Monologul cuvintelor

                                                                                  

 

 

De ceva vreme mă mănâncă degetele / şi/

eu nu ştiu unde şi de la scarpin bine/ spa-

tele să nu fie prea adânc,/ prea în acelaşi

loc, /prea să se înroşească, /să se facă ra-

nă şi să doară

 

privirea când le tânguie printre gânduri. Gândurile alea leneşe de prea sur… 

 

Surprinde de vorbe murdare, cică porcoase din cartea de anatomie, masturbare de idei zăcute pe pat de nuiele alineate de indicatorul de la colţ, de la stâlpul uşii de lemn de nuc neuscat îndeajuns, surexcitat nervos de do:

 

dobitoci,

docţi,

doctoranzi

sau

doctoranţi,

nici nu mă interesează cum le zice când îşi ung gâtul şi mama stă,

stă înfăşurată cu picioarele în foi de varză şi usturoi pisat pe tălpi

să meargă, mâine, tromboflebita spuzită de pete şi fu…

 

tulai Doamne ce de case în deal se construiesc din ciment

să ne îngroape pe noi în afara lor  

şi tata e înlăuntru

şi Sufletul nu ştiu ce mai are.

Îmi zice că mă iubeşte, dar nu poate să scoată golul din gol

şi e în piept golul de aer. Nu e aşa că tu îl auzi, îl simţi cum

 

te apasă? Spune ceva. Nu mai vorbi precum mutul. Taci şi mă rozi

pe dinafară de parcă ai fi timpul ce-şi flutură vântul prin plete…

hahaha…

Ai orbit. Nici n-ai văzut că mi-am tuns părul de ani, îl aştept să dea

rod, da’ vişin o să fie şi când o să fie toamna mea, să cadă. Muşuroiul ăla

din deal… îl vezi? Construiesc la el şi când o să fie gata, o să fie plin de furnici. Muşuroiesc

pe afară, în jurul lui, acum sau crezi că am iluzii, halucinaţii, am înnebunit? Sunt fericit, pot  

chiar să spun că mă iubesc când plâng

 

şi

 

plâng. Doar când plângi se întrevede puterea să păşeşti mai departe. Se limpezeşte

mintea, ochii, capul,

drumul se spală şi plouă, plouă tare afară, dintr-o dată cerul e negru, se (s)curge pe pământ. Lumea aleargă ca nişte proşti, se feresc de apa picurată streaşină de pe frunte când tot spectacolul e în floare. Vezi? A fulgerat, a şi tunat, a sunat de înviorarea florilor. Se-nalţă culorile, se pregăteşte curcubeul să se (a)prindă în albastrul de dincolo de noi şi verde sub paşi. Ce viaţă se (re)naşte!?...   

 

 

10.04.2016 ora 14,45’

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->