Ai văzut? Ţintirimul e mai viu ca dincolo de el. Şi tăcerea e tăcere şi luminile ard. Printre copacii de alături se aud foşnete de stropi de ploaie. La tine, la banca noastră, nu plouă. Şi grădina a înflorit, tată. Cerul e albastru, aici, e ocupat de Suflet.
Acolo /se bat norii /între ei. / Şi /telefonul
sună. /E mama. /A ajuns acasă. /E bine. /Mi-
a spus /să dau /cu mătura /în jur, /printre…
cruci sau oameni cu ele în spate. S-a populat pământul cu ele
şi
huruie o betonieră alături. Se ridică alta
şi
El e, acelaşi, mereu, (cu) păsări, se cântă dorul şi nu-nţeleg de ce
(mă) doare locul ăsta, al amintirilor
şi nu e gol,
e plin, sângerează iubirea. Nu. Nu e
o rană pentru toţi, e rana mea, ţâşneşte
timpul în care mă bucur – izvorul.
17.05.2016 ora 15,37’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Maria, o zi frumoasa, Marius
Cu prețuire!