Tăcerea îşi (a)pune tăcerea să se tacă. S-a diluat
prea mult, în mii de stropi de ploaie. Avertizare
cu descărcări se anunţă,
pământul se inundă cu noroi, mâl şi mizerii ies la uscat, se plimbă pe străzi în promisiuni cu vorbe şi nicio scuză la iartă-mă nu-şi mai găseşte scuza că soarele întârzie să apară. E ţinut dincolo, forează adâncimile uscate de dor, taxate cu taxe la alte taxe fără vină că a înflorit cerul cu şoapte strigate...
Se apropie timpul de sfârşit de (ano)timp
şi
iarba,
încă,
nu-şi ştie culoarea (prea multă nonculoare aşezată peste gânduri).
Pata aceea de lumină, din zare, e o altă iluzie
a (ne)răbdării. Cu ce ochi aş putea să privesc,
să cred, să simt briza fâlfâirilor, zborul aripilor,
Sufletul?
E rece /în /năuntrul de dinafara mea./ Liniştea
nu-şi găseşte liniştea,/ se (z)bate, /cu pumnii
în piept,/ în aşteptare,/ ca-ntr-un cinema, /pe
scaun,/ 3D./ Rulează:/ dorinţa, visul, speranţa.
26.05.2016 ora 15,35’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Mihaela, o noapte frumoasa si buna, Marius
Sufletul?
E rece /în /năuntrul de dinafara mea./ Liniştea
nu-şi găseşte liniştea,/ se (z)bate, /cu pumnii
în piept,/ în aşteptare,/ ca-ntr-un cinema, /pe
scaun,/ 3D./ Rulează:/ dorinţa, visul, speranţa.