Gândeam, credeam, ştiam că doar
mintea are gânduri
şi
sufletul dorinţi şi vise.
Nu-nţelegeam de ce mă furnică lutul, trupul cu cap, mâini şi picioare.
N-avea loc deajuns să alerge, să zboare, să se joace cu stelele-n zi şi cu norii din noapte. Era aşezat patul pe mijloc de cer. Ocupa prea mult spaţiu. L-am mutat la perete. Da, la peretele ăla dintre cer şi pământ şi am lăsat loc să pun la capul lui, un birou cu cerneală, pană şi hârtie, să le fie mai uşor să-şi vorbească între ei
– Sufletul şi Mintea.
Cuierul /l-am mutat /pe celălalt perete /dintre
pământ şi cer, /la distanţă,/ cu capul în jos /sau
în sus, /crengile,/ să-şi agaţe hainele/ şi/ între ele,
am lăsat ca o albie, /să fie ca o faleză, /când plouă,
să se umple, să-şi înoate dorul dintr-o parte în alta şi flori am sădit:
albăstrele pentru zi,
crizanteme pentru noapte
şi trandafiri pentru răsărit şi amurg.
Galbeni erau trandafirii. Nu, n-am uitat de vişin. Îi aştept rodul
dulce-amărui al vieţii. În poartă l-am aşezat. Poarta aceea, de la
banca noastră şi fereastră i-am pus, să-l privesc în timpul meu
sau
el pe mine, în al lui…
27.05.2016 ora 20,54’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Mihaela, o noapte binecuvantata, Marius
Gândeam, credeam, ştiam că doar
mintea are gânduri
şi
sufletul dorinţi şi vise.
Nu-nţelegeam de ce mă furnică lutul, trupul cu cap, mâini şi picioare.
N-avea loc deajuns să alerge, să zboare, să se joace cu stelele-n zi şi cu norii din noapte. Era aşezat patul pe mijloc de cer. Ocupa prea mult spaţiu. L-am mutat la perete. Da, la peretele ăla dintre cer şi pământ şi am lăsat loc să pun la capul lui, un birou cu cerneală, pană şi hârtie, să le fie mai uşor să-şi vorbească între ei
– Sufletul şi Mintea.