Născut într-un sfârşit, când toată lumea se pregătea de odihna minţii şi detaşare de trup, eu mi-am aflat un final de săptămână, să dau din mâini şi din picioare cu putere, să scot zgomote, gângureli şi ochii să-mi alerge privirea în jur, după Suflet. Era într-o vineri.
Dup’o vreme,
într-o luni,
m-am (re)născut într-un alt început,
să mă aflu,
să mă găsesc
şi el, el – Sufletul
sau
eu să mă apropii de el.
Ne-am simţit, /un timp,/ eram unul,/ un întreg,/ un tot,/ dar
nu ştiu cum, /el /sau /eu,/ ne-am dat afară. /Nu mai eram /a-
proape. /Mă apropriase /şi /eu/ am rămas /c’un colţ de gând
pe o umbră /de trup. /Nu /mă mai asculta, /făcea doar ce voia.
Era liber şi-şi zbura zarea cu aripile deschise peste orizontul cu florile
din răsărit. Mă bucuram fără de semne. Ştiam că apusul era al meu. Nici
aşteptarea nu mă mai doare. Mi-am zugrăvit cămara în care să-mi arunc
hainele pe gard şi priza luminii am reparat-o să o vadă (a)prinsă când se (în)
toarce timpul, (să nu mai fiu eu cu el, el)
să fie cu mine…
11.06.2016 ora 21,36’
-->
Comentarii