Pământul şi-a luat, azi, cerul să se plângă. Se-ncălzise prea tare şi nu mai putea să se (s)curgă dinlăuntru. Acum e o răcoare care arde aerul. Mâine vor face schimb. Cerul îşi ia pământul să-i scuture apele până când se vor arăta înălţimile din noapte, stele
–le clipesc şoaptele dorului prins în amintiri
dintr-o viaţă trecută, niciodată (re) întâlnită.
Timpul îşi aruncă uitarea pe cărări bătute de gânduri,
în sus, spre cer,
în jos, spre pământ,
un mal de ţărm, un vârf de munte…
şi
eu alerg să prind gara cu trenul cu vagoane
în fiecare haltă
în care se zboară
aripi şi flori se deschid şi albastru e verdele –
mereu tânăr Sufletul.
(Se) /cântă,/ păsări, /valsul /de /dincolo,/
apusul din răsărit/ sau /răsăritul din apus,
ne_mărginirea
ne_finită a
ne_iubirii din
ne_lumesc.
27.06.2016 ora 20,38’
-->
Comentarii
Pământul şi-a luat, azi, cerul să se plângă. Se-ncălzise prea tare şi nu mai putea să se (s)curgă dinlăuntru.
Zinca Iulian Marius
Negreala sa strălucea printre crăpături,
gemea de încordare,
așteptând lacrimile cerului oprite de soare,
tot ce-i aparținea, mustea sau murea înlăuntru,
pentru o perioadă nedefinită,
dar furtuna furioasă ca de-obicei începu să pocnească peste tot
unind crăpăturile și alungând strălucirea lor.
MM
multumesc din suflet MM, o zi binecuvantata, Marius
Pământul şi-a luat, azi, cerul să se plângă. Se-ncălzise prea tare şi nu mai putea să se (s)curgă dinlăuntru. Acum e o răcoare care arde aerul. Mâine vor face schimb. Cerul îşi ia pământul să-i scuture apele până când se vor arăta înălţimile din noapte, stele
–le clipesc şoaptele dorului prins în amintiri
dintr-o viaţă trecută, niciodată (re) întâlnită.