Ochii îmi priveau picioarele plecate pe
cărări, drumuri din zare. Se colindau
gânduri,
şoapte,
doruri
strigate către marea de cer unde Sufletul se-mbăia cu stropii picaţi în cascade şi-şi zbura aripile cu tril de păsări.
Verde /se-ntinde iarba, /copacii
îşi /deschid /scorburi /cu umbră
pentru trupul ars de soare, pietrele-nalţă orizontul de dincolo,
mă ridic, palme deschise, în sus, îmbrăţişează albastrul, lumină,
aerul pătrunde,
respir…
02.07.2016 ora 16,16’
-->
Comentarii