Ziua şi noaptea se trec cu repeziciunea cu care ne aplecăm pleoapele peste ochi. Nici privirea, nici zborul aripilor dinlăuntru nu ne costă nimic. Construim paşi în micimea noastră cu multe etaje şi încăperi în pământ, să ne căutăm uşa-catedrală de suflet cu cerul fereastră şi zorii se arată…
mi-e ploaie,
mi-e frig,
mi-e cald,
mi-e soare
-le dincolo de lumea aceasta. Se trag obloanele înserării
peste câmpul cu flori şi copacii-şi apleacă crengile pe alei,
se-nchină răsăritul amiezii cu forfota din zarea de ieri
am intrat
în săptămâna cu patimi şi dor, /iubiri şi
trădări, /lacrimi şi speranţe, /sete şi foa-
me /şi spălări de păcate, /viaţa şi moarte
-a închisă cu zăbrele de spini, biciuri şi săgeţi străpung întunericul. E Lumină
peste jertfa de miei şi ouă se adună, se-nalţă cruci, se (cu)tremură Glasul
răstignirii
şi
mama plânge bucuria (dez)golirii. Mormântul e gol
şi
piatra e plină de urme din timp, întreb uitarea
cine sunt de frică sau teamă
alerg înapoia de dinainte cu strigătul tăcerii.
Scobor treptele iertarii din spate de cuvinte
şi alerg gândul să (a)prind şoaptele din an, de alt început – Învierea.
25.04.2016 ora 15,34’
-->
Comentarii