Sunt
(doar)
un om aruncat prin(tre) dosare
-le vieţii, la o margine de gând, dor, lume-
a mea. Mă cert cu ea, uneori, pentru trecut, să-mi cer, să-şi ceară iertare pentru crima de a mă naşte în vremea în care Sufletul e mai mare ca mine. Nu-l încap şi nu mă-ncape în şoaptele rămase zălog peste timp şi tocmai, atunci, când…
am găsit (a)cordul, fuge, se ţipă cu aripile
deschise peste zare, peste drum o maşină
îşi toarce motorul ca un ceas, îşi toarce roţile
în secunde şerpuite – pedeapsa unui gol de aer.
Nu ştiu /dacă /a amuţit /ea /sau
eu /(mă) tac /dincolo /de /mâine:
tic-tac,
tic-tac,
tic-tac…
24.07.2016 ora 19,18’
-->
Comentarii