Într-o mare de cer cu pământul ţărm, planşă de stele,
am deschis ochii dintr-o altă viaţă, singur printre coduri
cu
poarta sub lacăt spre orizontul de dincolo de lacrimi intonate printre stropi sau picuri de Suflet, în zbor. Le (pă)t(r)und, pe rând, ca un scrimeur, în atac, cu eschivele trecutului. Nici…
n-a apucat să vadă săritura
din apă
când am atacat
cu un lung
de linie, barca de vâsle
să mă poarte /pe aţa întinsă /ca o bârnă,
să o calc /apăsat, /să-mi aflu /dorul –
podiumul împlinirii de clipă.
12.08.2016 ora 21,34’
-->
Comentarii