Iarba a încolţit iarbă,
iarăşi,
creşte atingerea cerului.
Se apropie muntele de mare
şi adânc
şi şanţuri
pătrund mintea cu mâini-mpreunate a rugă
şi crengi răsfirate, uscate se curăţă-n noapte.
Ziua se strâng aburi
de febră,
de cafea,
de fum (de ţigară),
de vise,
de iluzii,
mi-e totuna când fug
picioarele
calcă strâmb poteca sau ghemul de viaţă nu l-am răsucit (în)deajuns. Dorul sângerează lacrimile ploii de ieri, de frig, (mă) dor oasele şi carnea, tremur privirea sau păsările îşi (z)bat aripile zborului călare pe asin cu timpul din urmă în târgul cu vechituri…
e crucea păcatelor mele. O spăl, /o ung
în untdelemnul de Suflet /credul şi-mi /
anunţ vânzarea/ la masa cu azime şi vin.
Vin şoaptele, se aşează grămadă, turceşte-mprejur. Îşi ascultă
tăcerea
se lasă
mormânt îngropat de uitare şi amintiri care vin şi dor şi râd şi plâng şi sunt
(o) umbră la umbra unui şir sau gard de cuvinte, înlăuntru, mă caut şi nu sunt.
27.04.2016 ora 15,43’
-->
Comentarii