Stăteam. Stăteam şi mă priveam ca p’un străin. Străin înstrăinat de drum şi nu se găsea în locul din care ştia că e şi nici încotro să meargă, să ajungă, dar şi el stătea. Stătea şi mă privea pe mine. Eram amândoi faţă-n faţă şi ne croiam cuvinte. Ne mai încurcam la numărătoare,
la doi pe faţă şi unul pe dos
sau
invers
sau
unul pe faţă şi unul pe dos.
Dumnezeu ştie, doar, ca pasul înapoi sau pe dos e coborârea şi pasul înainte e continuarea…
căutării de sine/ şi/ ne întrebam unul pe altul,/ ca-ntr-o oglindă,
gesticulam cu mâinile prin aer, /bolboroseam, /ne încercam, /ne
certam /că e bine aşa, /că e rău altfel, /ne podidea setea şi foamea,
dar,
nu ne aveam masa aşezată, încă, nu era seară şi gândurile
nu se adunaseră. Eram 13 cu ele:
trup, minte, suflet într-unul,
iubire, credinţă, nădejde, înţelegere, visare, pioşenie,
realitate,izbândă, bogăţie, răutate, vanitate şi trădare.
Grădina e Mare, florile
zâmbesc, copacii cresc,
păsările dansează cerul,
(răs)crucea mă aşteaptă pe mine sau pe el. Dăm cu banul. Aveam de unde.
Punga era plină să-mi cumpăr ţarina, dar, din noi, pe care-l spânzur, pe care
aripi zbor (ne)cuprinsul?
Aştept. Aştept lacrimile să-mi spele lăuntrul.
28.04.2016 ora 18,15’
-->
Comentarii