ÎN IARBA CRUDĂ

ÎN IARBA CRUDĂ

Păşesc uşor, întunericul a cuprins odaia,
trist, doar pendula îşi face simţită bătaia,
iar vântul s-a culcat pe ramuri de copaci
şi la geam ciripesc doi grauri insomniaci.

Gândurile-s cărunte dar tâmplele fierbinţi
şi singurătatea a devenit un altar cu sfinţi,
pleoapele se-nchină, somnul da târcoale,
dar nu ştiu ziua de mâine ce pune la cale.

E noapte târziu... toate sunt neschimbate
şi amintirea ascunsă-n suflet dă din coate,
dincolo de suspin visul se destramă târziu,
iar la fereastra unui gând totul este pustiu.

Rămân optimistă, dar singurătatea-nfioară,
sper să zboare fluturii prin noua primăvară,
iar în iarba crudă s-adulmec pofta de viaţă
şi-odată cu zorii schimbarea să capete faţă.

26 Martie 2016 - MIT

1979342269?profile=RESIZE_1024x1024

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->