Tomnatică Doamnă
Tomnatică Doamnă
Rămâi ca o toamnă
Cu plete de frunze
Pe-a timpului muze.
Pe-a cerului creste
Rămâi o poveste
Cu vise de apă
Sub zorii ce crapă.
Pe clipe suave
Rămâi o octavă
Și-octombrii de stele
Ca visele mele.
Tomnatică doamnă
Și eu sunt o toamnă
Cu fire păgână
Ascunsă-n țărână.
Pe-a cerului creste
Sunt prima poveste,
Dar azi poezia;
Îmi scutură glia.
Că praful de frunze
Pe-a cerului muze
Întoarce cu tine
Tabloul în sine.
Suavă poveste
Să mergem pe creste
De vise frumoase
În ceruri rămase.
Când toți trandafirii
Cunună cu mirii
Speranțele-albastre
Uscate în glastre.
Când visele goale
Rămân prea domoale
Șoptesc la ureche,
Să fim o pereche.
Prin viața eternă
Ce cade în bernă
Când aura noastră
Se poartă albastră.
Sursa foto- tabloul Doamnei Tincuta Stefan,
cel care m-a inspirat pentru aceste versuri.
Mulțumesc Doamna mea dragă pentru momentul cultural!
Sper că i-am oferit replica, pe măsura sufletului său.
-->
Comentarii
Superbele imagini, vorbesc de la sine.
Mulțumesc frumos!