Cu fruntea în mână, mă gândesc dragul meu la tine. O seară târzie de iarnă, vântul amestecă fulgii de zăpadă cu gândurile mele. Ninge liniștit peste clipele trecătoare ale nopții. Câteva amintiri printre vorbe spuse cândva îmi luminează privirea. S-au adunat pe cerul rece stelele, vântul aleargă prin burlane.
În odaie s-a lăsat întunericul prin toate colțurile.Închid ochii și mă odihnesc printre amintirile altor ierni, printre fulgii care dansează la geam. Stau visătoare și privesc golul întunericului.Numai fulgii de zăpadă privesc spre mine prin geam. Câteodată obosită de stăruința nopții rog gândul să mai rămână, să mă asculte.
Deschid o carte de rugăciuni, se aude un suspin de clopot. Străină, o lacrimă călătoare alunecă peste foaia cărții. Străjerii nopții, apar la geam, nu mai ninge, vântul s-a mai liniștit. Gândul trist veghează târziu în noapte.
Mă așez tăcută pe fotoliul meu, îmi place liniștea, liniște deplina întreruptă câteodată de cotoii ce urlă în noapte și lătratul câinilor.Vântul începe iar să bată mai tare peste geamurile acoperite și parcă cineva vrea să intre în casă.
Mă întorc la tine cu gândul și ridic ochii la cer. Liniștea se așterne în lăuntrul inimii mele. Gheața scârțâie sub pasul vântului și un ghiocel își face loc la geamul meu. Deschid geamul, zâmbesc, simt încă frigul iernii. Nu pot să dorm, îmi adun gândurile într-o ceașcă de ceai. Le las să zboare, zâmbesc la fiecare bătaie a inimii. Sunt deseori călătoare din iarnă în primăvară, în veșnicia clipelor trecute. Sunt deseori călătoare din noapte în zi, printre fulgii ienii și petale de ghiocei.
Sunt poate, am fost mereu o călătoare, o muritoare care a înflorit într-un gând. În liniștea casei, ascult vântul prin burlane, este tăcută într-o oră târzie. Focul în cămin arde molatic, pe masă o ceașcă de ceai cu o florală aromă. Încerc să dorm, ascult vântul , bate încet în liniștea nopții. E târziu, a nins peste tot, strada este pustie. Închid ochii...numai cu tine în gând. Fiecare noapte este începutul altei zile.
09 .02. 2018
Comentarii
Citită în... „liniștea” dimineții.