Nălucire

Când Luna razele-şi răsfiră
Pe-a cerului pernă cu vise
Ș-o coardă pe-a nopții liră
Cu gol piciorul o atinse,
Când în răsfățul norilor
Își scaldă trupul alb de vis,
Trezii în omul muritor
Trăiri demne de-un paradis.
O, cât de alb, de pur îi pare
Trupul gol ce-l vede-n așternut
Minune-aceasta întrupată
Orb să fi fost de n-am văzut?
Și cu simțirile aprinse
Mâna şi-ntinde a poftire
Te iubesc femeie-i zise
Dar ... ea era o nalucire!

de Gabriela Mimi Boroianu
28.11.2014

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->