În parc plânge o statuie

 Și-n acest mileniu trei

 E la fel de trist orașul;

 Nu mai sunt la noi evrei,

 Dar tot scump se vinde cașul.

 

 Au trecut atâția ani

 Și e mult mai tristă viața!...

 Nu mai sunt aici țigani,

 Dar tot scumpă este piața...

 

 Plumbul a intrat  în oase,

 Sângele ni-i otrăvit,

 Înghețăm de frig în case,

 Iernile s-au nărăvit.

 

 În parc plânge o statuie,

 Pe un soclu de granit,

 Căci, de când suntem în UE,

 Tot mai rău ne-am cătrănit…

 

 În parc plânge o statuie,

 Mângâiată de un ram.

 Lângă ea, spre ceruri, suie

 Catedrala unui neam…

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Felicitări George ! Frumos mijloc de abordare prin care faci haz de ...necaz  !

  • Frumoase versuri
    În parc plânge o statuie,
    Pe un soclu de granit,
    Căci, de când suntem în UE,
    Și mai rău ne-am cătrănit…
Acest răspuns a fost șters.
-->